buna seara,
nu poti acuza pe cineva cand asupra ta insuti planeaza aceiasi acuzatie si, mai cu seama, cand exista motive intemeiate, probate legal, care te incrimineaza si sunt arhicunoscute de un popor intreg. presedintele romanilor se face vinovat de genocid impotriva propriei natii si va avea o soarta mult mai cruda decat a fostului dictator. glasul celor care nu mai sunt striga din tarana, vocile bolnavilor abandonati in bratele mortii cu nepasare crasa de catre guvernanti acuza nemilos, glasul poporului infometat a ajuns pana in cer si l-a zguduit din temelii.
nu stiu cum se poate privi dimineata in oglinda si cum poate trai cu apasatoarea si dezagreabila situatie de a fi el insusi… ce ii dicteaza constiinta? prea putini morti, prea multi bolnavi, prea multi romani in tara, prea multi salariati, prea multi pensionari, prea multi copii… cat de frumoasa ar fi ROMania populata doar de el si de ai lui…
purgatoriul s-a instalat incet dar sigur pe plaiurile mioritice. marea inghite litoralul, pamantul e otravit pentru cateva sute de ani de acum incolo, disperarea impinge romanii in bratele mortii pe care o considera singura alternativa si sfarsitul supliciului, copii care cresc fara sa il mai cunoasca pe Dumnezeu, o intreaga natie aflata in deriva totala, fara cultura si, mai ales, fara trecut, fara istorie, fara demnitate. dezbina si vei stapani! ce imagine dezolanta! si in aceste imprejurari cel mai mare hot, care ne-a furat dreptul la un trai decent, domnul traian basescu, arata cu degetul spre altii! ce bine ar fi daca s-ar ocupa mai intai de sine si pe urma de ceilalti. dar, cu siguranta, mitul personalitatii dainuieste dupa atatia ani de comunism, si ne aflam in plina dictatura care ne impune cum sa traim: in mizerie; cum sa iubim: sa ne uram de moarte unii pe ceilalti; cum sa supravietuim: cu capul plecat si coloana vertebrala franta; cum sa speram: sa privim spre cer si sa invocam gratia si justitia divina! e al treisprezecelea ceas pentru un presedinte care isi uraste poporul si actioneaza impotriva interesului acestuia si care va ramane in istoria postbasesciana ca un tiran, un dezaxat, un om fara Dumnezeu, un om care se crede demiurgul universului si care si-a ratacit calea si sensul in viata, s-a pierdut pe sine si si-a vandut sufletul diavolului. “sa nu dea Dumnezeu cel sfant, sa vrem noi sange, nu pamant”. fie ca ceasul judecatii maiestatii sale supreme, domnul basescu, sa se apropie cu viteza apocaliptica, si sa fie damnat la vesnica osanda…
